Problema

„Lista pentru Spălătorie”

(cele 14 caracteristici ale copiilor adulţi ai alcoolicilor)

Datorită faptului că am crescut într-o familie cu alcoolism sau cu orice altă disfuncţie, avem tendinţa să avem în comun aceste caracteristici:

Am ajuns izolaţi şi temători de oamenii şi de figurile autoritare.
Am devenit căutători de aprobare şi ne-am pierdut propria noastră identitate în acest proces.
Suntem înfricoşaţi de oameni furioşi şi de orice critică personală.
Am devenit fie alcoolici, ne-am căsătorit cu ei sau ambele, ori am găsit o altă personalitate compulsivă cum ar fi dependentul de muncă pentru a ne împlini nevoile noastre bolnave de abandon.
Trăim viaţa din punctul de vedere al victimelor şi suntem atraşi de această slăbiciune în relaţiile noastre de dragoste şi de prietenie.
Avem un simţ supradezvoltat al responsabilităţii şi ne este mai uşor să fim preocupaţi cu ceilalţi decât cu noi înşine; aceasta ne ajută să nu privim prea atent la propriile noastre greşeli, etc.
Căpătăm sentimente de vinovăţie atunci când ne ridicam pentru noi înşine în loc să cedăm în faţa celorlalţi.
Am devenit dependenţi de emoţii puternice/ agitaţie.
Confundăm dragostea şi mila şi tindem să “iubim” oamenii de care ne este “milă” şi pe care îi putem “salva”.
Ne-am “suprimat” sentimentele din copilăriile noastre traumatice şi ne-am pierdut abilitatea să simţim ori să exprimăm sentimentele pentru că doare foarte mult (negare).
Ne judecăm pe noi înşine cu asprime şi avem un simţ al stimei de sine foarte scăzut.
Suntem personalităţi dependente care sunt înfricoşate de abandon şi vor face orice pentru a menţine o relaţie astfel încât să nu experimenteze sentimentele dureroase de abandon, pe care le-am primit în urma traiului cu oameni bolnavi care nu au fost niciodată acolo pentru noi din punct de vedere emoţional.
Alcoolismul este o boală de familie; şi am devenit codependenţi si am preluat caractersticile acelei boli chiar dacă nu am preluat şi obiceiul băutului.
Codependenţii sunt mai degrabă reactivi decât activi.

Tony A., 1978

Cealaltă „Listă pentru Spălătorie” a Copiilor Adulţi ai Alcoolicilor

Pentru a ne ascunde teama noastră de oameni şi groaza noastră de izolare, devenim în mod tragic chiar acele figuri autoritare care îi înfricoşează pe ceilalţi şi îi fac să se îndepărteze.
Pentru a evita să devenim încurcaţi şi amestecaţi cu alţi oameni şi să ne pierdem pe noi înşine în proces, devenim auto-suficienţi în mod rigid. Desconsiderăm aprobarea celorlalţi.
Îi înfricoşăm pe oameni cu furia noastră şi cu ameninţarea unei critici înjositoare.
Îi dominăm pe ceilalţi şi îi abandonăm înainte ca ei să ne poată abandona sau evităm cu totul relaţiile cu persoane dependente. Ca să evităm să fim răniţi, ne izolăm şi ne disociem şi astfel ne abandonăm pe noi înşine.
Ne trăim viaţa din punctul de vedere al victimizatorului, şi suntem atraşi de oameni pe care îi putem manipula şi controla în relaţiile noastre importante.
Suntem iresponsabili şi egocentrici. Simţul nostru umflat al valorii de sine şi al importanţei proprii ne împiedică în a ne vedea defectele şi slăbiciunile.
Îi facem pe ceilalţi să se simtă vinovaţi atunci când încearcă să se afirme.
Ne inhibăm teama stând mortificaţi şi amorţiţi.
Urâm oamenii care “joacă” rolul victimei şi imploră să fie salvaţi.
Negăm că am fost raniţi şi ne suprimăm emoţiile printr-o exprimare dramatică a unor “pseudo” sentimente.
Ca să ne protejăm de auto-pedepsire pentru că am eşuat să ne “salvăm” familia, noi ne proiectăm ura de sine spre ceilalţi şi îi pedepsim pe ei în locul nostru.
“Administrăm” cantitatea masivă de deprivare pe care o resimţim, care provine în urma abandonului din cadrul familiei, renunţând repede la relaţiile care ne ameninţă “independenţa” (nu prea aproape).
Refuzăm să admitem că am fost afectaţi de către disfuncţia familială sau că a existat o disfuncţie în casă sau că am internalizat ceva din comportamentele şi atitudinile distructive ale familiei.
Ne purtăm ca şi cum nu am fi deloc aidoma persoanelor dependente care ne-au crescut.

Înapoi