Am admis că eram neputincioşi în faţa efectelor alcoolismului sau ale altei disfuncţii familiale, că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.

Am ajuns la credinţa că o Putere Superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.

Am hotărât să ne lăsam viaţa şi voinţa în grija unui Dumnezeu aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi.

Am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit al propriei persoane.

Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.

Am consimţit fără rezerve ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter.

Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze slăbiciunile.

Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele.

Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.

Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile de îndată ce ne-am dat seama de ele.

Am căutat prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum şi-L închipuie fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate Voia Lui în ceea ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.

După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor Paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altora aflaţi încă în suferinţă şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.