De ce am venit prima dată la ACA
Deciziile și răspunsurile noastre în viață nu au părut să funcționeze. Viețile noastre au devenit de necontrolat. Am epuizat toate opțiunile care credeam că ne-ar face fericiți. Cel mai adesea, ne pierdusem creativitatea, flexibilitatea și simțul nostru al umorului. Nu mai puteam continua astfel. Și cu toate astea, ne-a fost aproape imposibil să abandonăm gândul că ne-am putea „repara”. Epuizați, speram că o nouă relație, un nou job sau o schimbare ne-ar vindeca, dar nu a fost niciodată așa. Am luat decizia să căutăm ajutor.
De ce "continuăm să revenim"
La sfârșitul întâlnirii ACA, membrii grupului se încurajează să „continue să revină”. De ce? Am găsit în grup oameni care ne-au ascultat povestind. Nu ne-au judecat. Nu au încercat să ne repare. Nu ne-au întrerupt în timp ce vorbeam. Pur și simplu ne-au spus că dacă venim la întâlniri în mod regulat, treptat vom începe să ne simțim mai bine. Și așa a fost.
Ce facem la o întâlnire ACA
-
Împărtășim ceea ce se întâmplă în viețile noastre și cum abordăm aceste lucruri în programul nostru de recuperare (ne împărtășim experiența, forța și speranța).
-
Ne construim o rețea personală de sprijin.
-
Ne trăim recuperarea și limitele personale slujind celorlalți.
Ce nu facem la o întâlnire ACA
-
Nu vorbim încrucișat
-
Nu criticăm
-
Nu reacționăm la ceea ce au spus ceilalți
-
Nu dăm sfaturi
-
Nu îi distragem pe ceilalți de la a asculta persoana care vorbește (prin cuvânt, șoaptă, gest, zgomot sau mișcări)
-
Respectăm anonimatul celorlalți
-
Nu repetăm ceea ce s-a spus în întâlniri (în nici un context)
Cum lucrăm un program de recuperare
Fiecare persoană se recuperează în ritmul ei. Am învățat din experiență că acei membri care fac cele mai mari progrese în cel mai scurt timp sunt cei ce folosesc instrumentele recuperării.
Instrumentele recuperării
-
Mergem la întâlniri și vorbim la telefon cu persoane din program pentru a discuta chestiuni despre recupeare.
-
Citim literatura ACA și aflăm despre experiențele altora, dobândind astfel claritate asupra propriilor nostre experiențe.
-
Definim și stabilim limite mai sănătoase.
-
Lucrăm și folosim Cei 12 Pași și cele 12 Tradiții
-
Identificăm care sunt persoanele, locurile și lucrurile care sunt sănatoase pentru noi și ne sunt de folos în viețile noastre azi și renunțăm la cele care nu sunt.
-
Ne reconectăm cu Copilul nostru Interior sau Adevăratul Sine.
-
Lucăm cu un naș/ nașă și construim rețele de suport.
-
Participăm la întâlniri care se axează pe problemele la care avem de lucrat.
-
Slujim celorlalți în ACA.
Caracteristici ale copiilor adulți
Alcoolismul e o boală de familie care ne afectează pe toţi cei implicaţi, indiferent de situaţiile particulare. Maturizarea din punct de vedere fiziologic nu presupune implicit şi maturizarea psihic-emoţională.
Următoarele afirmaţii nu sunt făcute pe baza unor studii ştiinţifice, ci pe baza experienţei proprii a copiilor adulţi ai alcoolicilor; e posibil să nu ţi se potrivească toate sau, poate, au apărut modificări în timp; îţi sugerăm, însă, să le explorezi, să vezi în ce măsură te regăseşti în ele şi în ce măsură identificarea lor te poate ajuta să faci o schimbare în bine.
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor ghicesc ce înseamnă "normalul": lipsa unui model de normal; bizarul ni se pare normal; evadăm în fantastic; normalul nu e decât un mit; “funcţional şi disfuncţional” ce anume se potriveşte pentru noi şi pentru familia noastră?
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în a desfăşura un proiect de la început până la sfârşit. - în copilărie, nerespectarea promisiunilor, amânarea treburilor casnice, lipsa comunicării şi a planificării activităţilor; grandomania şi perfecţiunea ne pot împiedica uneori să ducem la bun sfârşit ceea ce facem; putem să descoperim ce sistem au alţii şi ce sistem ne putem crea noi: realismul ideii, paşii de urmat, durata în timp, când e cel mai bine pentru noi să facem acel lucru; uneori funcţionăm mai bine în situaţii de criză, de urgenţă.
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor mint atunci când ar fi la fel de simplu să spună adevărul: minciunile iau forma negării, acoperirii alcoolicului, încălcarea promisiunilor; în timp, pierderea încrederii în ceilalţi, a valorii adevărului, crearea obiceiului de a minţi; panica de a nu fi prins; mod de atragere a atenţiei; minciuni “controlate” şi “automate”; pierderea controlului asupra minciunii; luarea deciziei de a înceta minţitul şi aplicarea programului de 24 de ore; extrema refuzului de a minţi, ca negare a paternului familial;
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor se judecă pe sine fără milă: internalizarea criticilor negative primite şi formarea unei imagini de sine negative; nu ne atribuim nimic bun, dar ne simţim vinovaţi de orice e rău;conştientizarea calităţilor; acceptarea complimentelor; dacă greşim, nu înseamnă că suntem greşiţi;
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în a se distra.
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor se iau pe sine foarte în serios: cele două trăsături sunt legate între ele; teama de ridicol; ne e greu să ne separăm de munca noastră – riscul de a ajunge la epuizare; învăţarea relaxării; redescoperirea copilului din noi; “copii de închiriat” = model de distracţie; disocierea muncă – propria persoană pentru a putea beneficia de celelalte bucurii ale vieţii; “ce ai făcut pentru tine azi?”
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în relaţiile intime: lipsa unui model sănătos de relaţie; inconsistenţa iubirii gen “du-te - vino”, temerea de abandon; amplificarea conflictelor mărunte din panica abandonului; ceilalţi au puterea de a decide cum ne simţim; nu ştim să facem faţă respingerii; retragerea atunci când cineva îşi manifestă interesul; o relaţie sănătoasă trebuie întreţinută în fiecare zi, nu apare peste noapte; elementele unei relaţii sănătoase;
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor supra - reacţionează la schimbări asupra cărora nu au nici un control: lipsa de control în copilărie; decizia de a controla totul la maturitate; suntem acuzaţi de rigiditate, aroganţă, lipsă de spontaneitate, când, de fapt, ne e teamă că putem scăpa lucrurile din mână; reacţiile exagerate devin automatisme, reflexe involuntare; conştientizarea reacţiilor defensive exagerate şi efectele acestora; încercarea de acomodare treptată cu schimbarea şi flexibilitatea;
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor caută în mod constant aprobare şi afirmare: În copilărie primim mesaje confuze despre ce şi cum suntem: “eşti băiat bun, dar…”; căutăm în mod constant aprobarea celorlalţi în tot ce facem; ceilalţi continuă să decidă cât de buni sau de răi suntem; Încercarea de internalizare a aprobării, odată obţinute şi folosirea energiei motivante a acesteia; acceptarea complimentelor, recunoaşterea meritelor noastre; fiecare om are şi eşecuri, şi succese; “ce ai făcut bine azi?
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor se simt diferiţi faţă de ceilalţi oameni: lipsa aptitudinilor sociale şi de relaţionare; ne simţim ciudat atunci când trebuie să interacţionăm cu alţii; ne alegem modele sau prieteni “mai răi sau mai urâţi” decât noi; cei care sunt “mai buni” ne intimidează; deşi suntem unici, nu suntem complet diferiţi; avem aceleaşi probleme; participă la un grup de suport; împărtăşeşte-ţi sentimentele şi problemele; caută informaţii referitoare la CAA;
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt fie supra - responsabili, fie supra - iresponsabili: lipsa unui model de familie care colaborează, în care sarcinile şi responsabilităţile sunt împărţire; ajungem să ne asumăm fie tot proiectul, fie să nu ne implicăm deloc; nu ne cunoaştem limitele; ne e greu să spunem “nu” şi să refuzăm sarcini; epuizare; insecuritate; teama de a fi concediaţi, de a nu fi suficient de buni; trebuie să ne analizăm pe noi, pe cei de lângă noi şi relaţiile cu ei; să ne stabilim limite; să nu fim “de toate pentru toţi”, să nu ne lăsăm exploataţi; în sens invers, învăţarea treptată a responsabilităţii şi asumarea de sarcini;
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt extrem de loiali, chiar atunci când există dovezi clare că loialitatea nu e meritată: loialitatea e rezultatul fricii şi insecurităţii; nimeni nu părăseşte familia atunci când situaţia e dificilă; ne e greu să stabilim relaţii, aşa că ne mulţumim cu ce avem; schimbarea ni se pare prea grea; sinceritate faţă de realitatea situaţiei şi relaţiilor în care ne aflăm; e loialitatea justificată? Ce decizie luăm? Ce ne reţine de la a pune în practică acea decizie? Cum ne simţim faţă de o eventuală separare? Evitarea manipulării;
-
Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt impulsivi. Ei tind să se "încleşteze" într-un mod de acţiune fără a lua în considerare comportamente alternative sau consecinţe posibile. Această impulsivitate conduce la confuzie, pierderea controlului asupra mediului înconjurător. În plus, petrec mult timp "curăţând mizeria". impulsivitatea e o trăsătură a copiilor; nouă nu ne-a explicat nimeni care sunt consecinţele faptelor noastre; în copilărie, acestea erau imposibil de prezis; “viziune tunelistă” – ne urmăm “fixa”, fără a mai putea să ne dăm seama de efecte sau persoane afectate: ne căsătorim cu cineva pe care nu cunoaştem; demisionăm fără să avem altă sursă de venit, etc.; căutăm gratificare imediată; nu avem răbdare – starea de urgenţă: “acum ori niciodată”; în copilărie, orice lucru amânat nu avea să se mai întâmple niciodată;identificarea situaţiilor de impulsivitate; care sunt consecinţele şi persoanele afectate? Luarea deciziei?